Relațiile la distanță sunt mult mai frecvente. Lucru datorat și tehnologiei care ne permite să comunicăm în feluri în care cu ceva ani în urmă doar visam. Însă întrebarea este: te-ai îndrăgostit de el sau de povestea pe care ți-ai construit-o despre el?
Poți ajunge să te simți extraordinar de apropiată de o persoană pe care o vezi foarte rar. Vorbiți ore întregi, îi știi fricile, poveștile, visele. Vă scrieți dimineața, iar seara vă povestiți cum v-a fost ziua. Și uneori simți că ești mai apropiată de el decât de persoane pe care le vezi zilnic.
Dar, cât din această apropiere e reală și cât din ea e bazată pe imaginea pe care fiecare și-a construit-o despre celălalt?
Ce se întâmplă în relațiile la distanță față de relațiile obișnuite?
Când nu îl ai pe celălalt aproape de tine, ai mai puține informații concrete. Nu vezi cum reacționează când e obosit, cum vorbește cu un ospătar, ce face într-o seară banală de marți sau cum gestionează frustrarea când ceva nu merge cum vrea.
Însă ai foarte multe cuvinte, iar mintea poate completa golurile. Aici poate apărea idealizarea, pentru că ai informații incomplete și tinzi să construiești restul. Și este posibil să te îndrăgostești nu doar de ceea ce știi despre celălalt, ci de ceea ce proiectezi în spațiile pe care nu le cunoști.
Distanța poate amplifica anxietatea
Dacă ai o sensibilitate mai mare la abandon sau respingere, un mesaj care întârzie poate veni cu anxietate crescută și cu multe întrebări: „De ce nu răspunde?” „S-a schimbat ceva?” „Oare mai simte la fel?”
Într-o relație obișnuită, există sute de mici informații care îți reglează sistemul: o privire, o atingere, tonul vocii, faptul că îl vezi intrând pe ușă. La distanță, multe dintre aceste informații dispar. Și telefonul devine instrumentul prin care încerci să obții siguranța pe care nu o poți obține prin proximitate.
Mintea poate deveni foarte creativă și îți poți imagina tot felul de scenarii. În aceste cazuri ajută mult să readuci cu blândețe gândurile la ce știi sigur despre celălalt și despre relația voastră.
Și dacă realitatea nu seamănă cu povestea?
Când îl întâlnești în realitate, vezi lucruri pe care mesajele nu le pot transmite: tăcerile, iritarea, oboseala, nevoia de spațiu, felul în care gestionează apropierea și conflictele, rutina.
Și poți gândi că nu e același om de care te-ai îndrăgostit. În același timp, poate se simte diferit pentru că e prima oară când îl vezi cu totul, cu bune și mai puțin bune.
Uneori întâlnirea fizică poate face relația mult mai profundă, alteori poți descoperi incompatibilități. Sau chimia dintre voi în realitate nu seamănă cu intimitatea construită la distanță.
Și asta pentru că intimitatea emoțională și compatibilitatea relațională nu sunt același lucru. Poți construi o conexiune profundă cu cineva prin cuvinte și să descoperi că, în același spațiu, lucrurile funcționează altfel.
Nu înseamnă că relațiile la distanță sunt mai puțin reale. Ele pot fi foarte reale și pot construi o intimitate autentică, dar ne cer ceva în plus: să fim atenți la diferența dintre ce știm, ce simțim, ce presupunem și ce proiectăm.
O relație la distanță ne cere să fim mai atenți la ceea ce iubim: omul din fața noastră sau povestea pe care am construit-o despre el.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!