Oricât de frumoasă și plină de împliniri este viața de părinte, uneori este la fel de plină de provocări. Când copilul spune minciuni, în cele mai multe situații veți acționa instinctiv, în principal după modelul din propria familie.
Sunt însă câteva lucruri pe care e nevoie să le aveți în vedere. În primul rând, puteți să vă așteptați ca minciunile să apară în jurul vârstei de 3 ani.
Apoi, e nevoie să faceți diferența între minciună și lucrurile pe care și le imaginează copilul, în special în timpul jocului. Acest tip de joc poate fi încurajat, fiind important pentru dezvoltarea copilului.
De asemenea, este important să înțelegeți motivele pentru care copilul spune minciuni. Poate încearcă să evite o pedeapsă, ascunzând ce a făcut. Poate încearcă să atragă atenția. Poate încearcă să facă o povestire mai interesantă. Oricare ar fi motivele, veți ști cum să acționați dacă înțelegeți care sunt acestea.
Nu în ultimul rând, evitați să numiți copilul „mincinos”. Această etichetă îl poate face să mintă mai des, gândindu-se că oricum nu va fi crezut, orice ar spune.
Ce puteți face atunci când copilul spune minciuni?
Este important să evitați pe cât posibil întrebările, mai ales dacă știți sigur care e răspunsul. Dacă întrebați: „L-ai lovit pe acel copil?”, îi dați ocazia copilului să mintă, spunând că nu a făcut-o. Puteți să spuneți în schimb: „Știu că l-ai lovit pe acel copil. Aș vrea să discutăm puțin despre ce urmări ar putea avea acest comportament.”
De câte ori aveți ocazia, discutați cât este de important să spună adevărul și lăudați-l de fiecare dată când recunoaște ceva ce a făcut. Scoateți în evidență cât de esențial este acest lucru în familia voastră și cât de mult înseamnă să puteți avea încredere unii în ceilalți.
În funcție de vârsta copilului și de minciună, este bine să-i povestiți despre consecințe și să le și aplicați. Aveți mereu în vedere consecințe diferite pentru comportament și pentru minciună. Dacă în exemplul de mai sus ați fi adresat întrebarea și v-ar fi mințit, consecințele ar fi trebuit să fie diferite pentru lovitul copilului și pentru minciună.
Copilul imită foarte bine ce vede în jur, mai ales la părinți. Chiar și minciunile nevinovate pe care le spuneți uneori, îl pot face să creadă că minciuna este acceptată. În loc să-i spuneți că nu puteți merge la locul de joacă pentru că e închis, spuneți-i adevăratul motiv și ziua în care veți putea merge.
Nu ezitați să cereți ajutorul unui consilier școlar sau al unui psihoterapeut, dacă sunteți îngrijorați în legătură cu comportamentul copilului.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!