Plecarea copiilor de acasă poate aduce părinților un val de sentimente: tristețe, pierdere, uneori chiar depresie. Mai poate aduce o senzație de gol interior și de inutilitate. Acest lucru se întâmplă mai ales dacă aceștia s-au identificat cu rolul de părinți, lăsând cuplul pe loc secund.
Sindromul cuibului gol poate apărea mai des la mame, în special la cele casnice. Poate apărea chiar și atunci când plecarea este temporară, pe durata studiilor în alt oraș.
Cum se pot pregăti părinții pentru plecarea copiilor de acasă?
Pregătirile pentru acest moment pot începe din perioada adolescenței. Nevoia adolescenților de a fi mai independenți poate fi un bun punct de pornire pentru schimbarea dinamicii în relațiile din familie. Construiți o relație bazată pe încredere și respect reciproc. Păstrați mereu o comunicare deschisă și arătați-le că sunteți acolo dacă au nevoie de voi.
Tot în această perioadă puteți să petreceți mai mult timp în cuplu. Găsiți activități comune și acordați-vă măcar o seară pe săptămână pentru acestea. În acest fel veți reuși mult mai repede să vă reconectați ca parteneri când veți rămâne singuri.
Ce poate fi de ajutor?
Gândiți-vă că, oricât ar crește, pot exista momente în care să aibă nevoie de sprijinul vostru, chiar dacă au nevoie doar de cineva să-i asculte, de sprijin pe perioada facultății sau mai târziu de ajutor cu nepoții. Plecarea lor de acasă nu înseamnă și întreruperea legăturilor dintre voi.
Este un moment bun pentru reconectarea cuplului. Bucurați-vă de momentele petrecute împreună și de activitățile pentru care nu aveați timp înainte.
Acordați-vă și timp individual, pentru ieșiri cu prietenii sau hobby-uri. Puteți să începeți un curs într-un domeniu care v-a pasionat mereu sau să participați la evenimente ce prezintă subiecte de interes pentru voi. O viață socială activă ajută foarte mult în astfel de situații.
Discutați cu partenerul despre stările și sentimentele pe care le aveți. Este important să știți că aveți un sprijin în această perioadă și pe cineva alături care vă înțelege.
Dacă sentimentele de tristețe persistă o perioadă mai lungă de timp și activitățile zilnice sunt afectate, este nevoie să cereți ajutorul unui specialist.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!