Când ne mințim singure

Ai avut vreodată o relație care nu a funcționat? Ai stat și te-ai frământat și ți-ai pus sute de întrebări despre ce s-a întâmplat și despre ce ai fi putut face diferit? Cred că majoritatea dintre noi a trecut prin astfel de situații. Și da, ne mințim singure.

Pentru mine lucrurile s-au clarificat în momentul în care am fost sinceră cu mine. Nu ar fi trebuit să intru în acea relație de la bun început pentru că știam că nu e potrivită pentru mine. Și atunci, de ce am făcut-o?

Am verificat acest lucru și cu clientele* mele și am descoperit că nu sunt singura. Știm instinctiv că persoana din fața noastră nu e ceea ce ne dorim sau că nu e potrivită pentru noi. Dar alegem să ignorăm acea voce și imediat în mintea noastră începe „negocierea”. Fiecare are propriul discurs interior, dar esența e cam aceeași. O să facem lucruri și o să demonstrăm cât suntem de minunate (și chiar suntem, dar nu pentru acea persoană). Și o să se schimbe, o să ne iubească și o să fim fericiți până la adânci bătrâneți.

Să nu ne mai mințim

Realitatea este că știm, dar nu vrem să știm că nu e o relație potrivită. Fiecare din motivele proprii. Singurătate, nevoie de iubire, de un om alături, sau pentru că “se pupă” cu traumele noastre sau cu patternuri din familie… Și multe investesc ani într-o astfel de relație și apoi nu mai au curajul să o ia de la capăt.

Ce am învățat eu din acest lucru? Că e nevoie să mă ascult și să fiu mereu sinceră cu mine. Dacă eu nu am curaj să fiu sinceră cu mine și încerc să mă mint eu pe mine, în interiorul meu, pe care îl știu doar eu, cum să mă aștept să fiu autentică în relațiile mele cu cei din jur?

*Din păcate nu pot scrie și din perspectiva masculină, sunt puțini bărbați care apelează la psihoterapie și nu am suficiente opinii pentru a fi relevante statistic. Poate mă ajutați cu comentarii.

Dacă aveți nevoie de un spațiu sigur, cald, fără judecată, în care să vă cunoașteți și să vă descoperiți propriile resurse, vă sunt alături.