Metacogniția se referă la modul în care ne gândim la propriile gânduri și cum le procesăm. Gândurile sunt cogniții, iar meta se referă la ceea ce facem cu aceste gânduri. Mai simplu, înseamnă să observăm ce face mintea noastră, în timp ce o face. Este momentul în care spunem: am un gând în loc de asta este realitatea.
Absența metacogniției poate sta la baza anxietății, a ruminației și a multor conflicte relaționale.
De ce este importantă metacogniția?
Metacogniția este una dintre cele mai importante abilități pe care le putem dezvolta pentru a ne înțelege mai bine pe noi înșine. Pe scurt, înseamnă capacitatea de a observa cum gândim, nu doar ce gândim.
Este felul în care devenim conștienți de propriile noastre tipare mentale, de modul în care interpretăm realitatea și de felul în care aceste interpretări ne influențează emoțiile, deciziile și relațiile.
Atunci când dezvoltăm metacogniția, începem să ne privim gândurile cu mai multă claritate și mai puțină identificare. Nu le mai luăm automat drept adevăruri absolute, ci le putem analiza, ajusta și folosi în mod conștient.
Metacogniția are două componente principale: cunoașterea cogniției și reglarea cogniției.
Cunoașterea cogniției
Cunoașterea cogniției se referă la felul în care ne înțelegem propriul mod de a gândi și de a învăța.
Include capacitatea de a ne recunoaște punctele forte, limitele, stilul de procesare a informațiilor și felul în care reacționăm în situații dificile.
Cu alte cuvinte, este acea voce interioară care ne spune: așa funcționez eu, aici sunt vulnerabil(ă), aici mă descurc bine.
Această conștientizare ne ajută să fim mai realiști cu noi înșine și mai blânzi în procesul de dezvoltare personală.
Reglarea cogniției
Reglarea cogniției presupune capacitatea de a ne gestiona activ propriile procese mentale.
Înseamnă să știm când să ne oprim, când să ne reevaluăm gândurile și când să schimbăm strategia.
Aceasta include: stabilirea unor obiective realiste; alegerea unor modalități potrivite de a le atinge; monitorizarea progresului; ajustarea comportamentului în funcție de feedback și experiență.
Prin reglarea cogniției, învățăm să nu mai reacționăm impulsiv și să răspundem mai conștient situațiilor din viața noastră.
Cum putem dezvolta metacogniția?
Observă-ți dialogul interior. Ia-ți zilnic timp pentru a reflecta asupra gândurilor, deciziilor și acțiunilor tale. Ce îți spui când greșești? Dar atunci când ești respins(ă)? Sau când ești obosit(ă)? De ce ai făcut acea alegere? Ce ai fi putut face diferit?
Pune la îndoială gândul : „Ce dovezi am pentru acest gând?”; „Există și o altă perspectivă?”
Scrie. Jurnalul este un instrument puternic pentru urmărirea tiparelor de gândire de-a lungul timpului. Când notezi ce gândești, ce emoții apar și care sunt acțiunile tale, în special în momentele dificile, poți identifica tipare și factori declanșatori.
Meditația conștientă. Meditația mindfulness este o practică prin care învățăm să fim prezenți, conștienți și atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, aici și acum.
Lucrează cu un specialist. În multe situații, explorarea propriilor tipare mentale și emoționale este dificil de realizat pe cont propriu. Lucrul cu un psihoterapeut oferă un spațiu sigur, structurat și lipsit de judecată, în care aceste tipare pot fi observate, înțelese și transformate.
Metacogniția nu ne scapă de emoții și nu ne transformă în oameni „mereu pozitivi”. În schimb, ne ajută să devenim mai conștienți, mai prezenți, mai liberi în alegerile noastre și, foarte important, mai blânzi cu noi înșine.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!