Fobiile se împart în fobii sociale și fobii specifice. În cazul fobiilor, anxietatea și frica nu sunt justificate. Chiar dacă persoana știe că nu este în pericol, nu-și poate stăpâni frica.
În cazul fobiilor sociale, se evită anumite situații sociale. Fobia specifică reprezintă frica irațională de anumite lucruri specifice.
Dintre cele mai cunoscute fobii amintim: agorafobia (frica de spații deschise sau aglomerate), claustrofobia (anxietate în spații mici sau închise), arahnofobia (frica de păianjeni),acrofobia (frica de înălțime), nictofobia (frica de întuneric).
Lista acestora este foarte lungă și variată. Puteți găsi lista fobiilor aici. Cea mai frecventă cauză a apariției fobiilor o constituie experiențele negative legate de un anumit stimul – obiect sau situație.
Prin ce se caracterizează fobiile?
În cazul fobiei sociale, aceasta apare mai frecvent la persoanele introvertite și timide. Acestea fac tot posibilul să nu atragă atenția asupra lor. Evită să fie în centrul atenției și au dificultăți în a interacționa cu persoane pe care nu le cunosc.
Aceste persoane ajung să evite orice situație socială care le provoacă anxietate. Astfel pot fi foarte afectate atât pe plan social, cât și profesional.
În cazul fobiilor specifice, temerile sunt legate de un stimul specific. De cele mai multe ori evitarea acestora este posibilă și chiar eficientă. Tratamentul se solicită de obicei când expunerea nu poate fi evitată sau dacă persoana prezintă simptome cu efecte negative în activitățile zilnice.
Trebuie să ținem cont de faptul că fobiile netratate se pot agrava sau extinde. Astfel, o fobie specifică poate ajunge să se manifeste și atunci când persoana vede doar imagini ale stimulului respectiv, sau când aude doar denumirea acestuia.
Ce putem face?
Tratamentul fobiilor constă în principal în psihoterapie, care ajută la reducerea temerilor specifice. În anumite cazuri, se poate asocia și terapia medicamentoasă. Acest tratament poate fi prescris doar de un medic psihiatru.
Există și anumite tehnici care pot fi de ajutor, cea mai folosită fiind desensibilizarea sistematică.
Desensibilizarea sistematică se referă la expunerea repetată la respectivul stimul. Expunerea se poate face fie în imaginație, fie în practică. De asemenea, expunerea se poate face treptat (desensibilizarea sistematică), sau brusc (inundarea). Inundarea este o tehnică care se folosește dacă persoana poate tolera anxietatea asociată cu această metodă, deoarece expunerea nu se face treptat ci este ales direct stimulul cel mai provocator. De exemplu, în cazul acrofobiei, stimulul va fi o clădire foarte înaltă.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!