Un prieten imaginar este considerat o parte normală și chiar sănătoasă a jocului din copilărie. Un astfel de personaj imaginar este un prieten pe care un copil l-a creat, despre care vorbește sau cu care interacționează în mod regulat.
Crearea unui prieten este ceva distractiv pentru copii, mai ales că acesta este mereu disponibil să se joace cu ei. Poate fi un alt copil, o creatură mitică, un animal sau o jucărie care a prins viață.
Psihologul Marjorie Taylor a studiat relația dintre prietenii imaginari și dezvoltarea socială și cognitivă a copiilor. Munca ei a schimbat opiniile negative despre acest lucru. Puteți să urmăriți aici și un video pe acest subiect.
Este un prieten imaginar un semn de singurătate sau probleme sociale?
Conform unui studiu pe care îl găsiți aici, un prieten imaginar stimulează dezvoltarea socială și limbajul. De asemenea, poate ajuta copilul să facă față unor evenimente din viața sa. Îl mai poate ajuta să înțeleagă și alte perspective, să fie mai puțin timid și să aibă un vocabular mai bogat.
Până la vârsta de 7 ani 65% dintre copii au prieteni imaginari. Psihologii sunt de acord că prezența acestora nu ar trebui să provoace îngrijorare părinților. Dar ce îi determină pe copii să creeze aceste personaje?
Copiii își pot crea prieteni imaginari pentru a exersa noi abilități sociale sau pentru a procesa lucrurile pe care le văd și le experimentează. Aceștia îi ajută pe copii să-și îndeplinească trei nevoi psihologice fundamentale: relație, competență și autonomie.
Când copilul îți povestește despre prietenul lui imaginar, pune întrebări. Poți afla astfel multe lucruri despre copil și mai ales despre ce face acest prieten imaginar pentru el.
Dezavantajul unui prieten imaginar este că uneori copilul îl poate învinovăți pe acesta pentru un comportament neadecvat, pentru a evita dezaprobarea părinților. Dacă prietenul imaginar devine agresiv, înfricoșător sau înspăimântător pentru copil, poate fi necesară evaluarea unui profesionist.
Alte semne de avertizare ar putea fi: anxietate extremă în prezența altor copii, schimbare inexplicabilă în alimentație sau în somnul copilului, existența unui prieten imaginar după vârsta de 12 ani.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!