Stilul de atașament și relațiile de mai târziu

Știm deja că stilul de atașament format în copilărie influențează relațiile de mai târziu. Dar în ce fel?

Să vedem întâi care sunt tipurile de atașament. Este important să știm că acestea depind de relația copilului cu mama sa, sau cu o altă persoană de referință.

Tipuri de atașament:

Atașament securizant. Copilul se simte protejat și în siguranță. Chiar dacă mama îi oferă spațiu să poată explora, copilul știe că e acolo și că poate reveni oricând în brațele ei. Copilul se simte văzut. Nevoile copilului (foame, somn) sunt îndeplinite atunci când sunt semnalate de acesta. Mama sau persoana care are grijă de copil îl ajută pe acesta să-și gestioneze suferința și frustrările, în viitor copilul reușind să-și dezvolte capacitatea de a gestiona singur aceste momente. Copilul se simte apreciat și crește cu o stimă de sine sănătoasă.

Atașament anxios sau ambivalent. Acest tip de atașament este asociat de multe ori cu un tipar parental inconsecvent. Părinții sprijină și răspund uneori nevoilor copilului, alteori nu. Copilul este confuz din cauza mesajelor duble pe care le primește și nu știe ce răspuns va primi în viitor de la părinți. Alți factori care pot duce la un atașament anxios sunt abuzul fizic sau psihologic sau separarea timpurie de persoana care îngrijește copilul.

Atașament evitant. În acest caz, chiar dacă mama sau persoana de referință nu neglijează copilul, evită manifestarea emoțiilor, este rezervată și se retrage când copilul caută afecțiune și sprijin. De multe ori aceasta nu acceptă nici manifestarea emoțiilor din partea copilului, fie ele pozitive sau negative. Se așteaptă din partea copilului la un comportament independent și rezervat.

Atașament dezorganizat. Acest tip de atașament se întâlnește adesea la persoanele care au fost abuzate fizic, verbal sau sexual în copilărie. În acest caz, îngrijitorul copilului provoacă frica, în loc să fie o sursă de siguranță, iar frica percepută este aspectul central al dezvoltării sale.

Cum sunt influențate relațiile de mai târziu de stilul de atașament?

Adulții cu un stil de atașament sigur

Sunt conștienți de emoțiile și nevoile lor. Își fac ușor contacte sociale, legături și relații intime. Au o imagine pozitivă despre ei și nu au nevoie de asigurări din altă parte pentru a se simți apreciați sau demni de a fi iubiți. Nu resping intimitatea sau apropierea emoțională. Au încredere în ceilalți, nu sunt geloși și nu se îndoiesc de intențiile lor. Nu devin dependenți de alte persoane și nu le este frică de singurătate.

Adulții cu atașament anxios sau ambivalent

Pot avea o stimă de sine scăzută și în același timp pot avea o părere foarte bună despre ceilalți. Sunt nesiguri de propria valoare dintr-o relație și sunt foarte atenți la nevoile partenerului. Au nevoie de reasigurări constante că sunt iubiți și că sunt suficient de buni. Au o frică puternică de abandon și tind să fie geloși și suspicioși față de parteneri. Se tem sau sunt incapabili să rămână singuri și se agață de partenerii lor.

Adulții cu atașament evitant

Par încrezători și autosuficienți. Nu sunt confortabili cu intimitatea emoțională și construiesc greu relații profunde și de lungă durată. Interacțiunile sociale și relațiile rămân de suprafață. Când lucrurile devin serioase, e posibil să se închidă în ei. Au tendința să fie independenți. În general nu sunt singuri, pot fi sociabili și amuzanți, pot avea mulți prieteni și parteneri sexuali. Stima de sine este crescută și nu se bazează pe sprijinul emoțional oferit de ceilalți. Se pot concentra adesea pe dezvoltarea profesională.

Adulții cu atașament dezorganizat

Vor pe de o parte să aparțină, să iubească și să fie iubiți, dar pe de altă parte le este frică să lase pe cineva să se apropie. Și asta deoarece se tem să nu fie răniți de cei apropiați. Evită apropierea și intimitatea. Pentru ei, este inevitabil să fie respinși sau dezamăgiți. Nu cred că pot fi iubiți așa cum sunt. Au o viziune negativă atât asupra lor, cât și asupra celorlalți. Sunt imprevizibili, suspicioși și lipsiți de încredere.

Majoritatea persoanelor au nevoia de a aparține și își doresc intimitate și apropiere în viața lor. Când lucrurile nu sunt așa cum și le doresc, e nevoie de o analiză a comportamentului avut în relații, de a identifica stilul de atașament și de identificarea unor modele care se repetă.

Sursă de informare: Corina Acriș – Cuplul în impas, Editura SPER, 2013