Traumele timpurii se referă, în general, la experiențele traumatice care apar la copiii cu vârste între 0 și 6 ani. Reacția copiilor mici poate fi diferită de cea a copiilor mai în vârstă. Este posibil ca ei să nu poată verbaliza reacțiile lor la evenimente amenințătoare sau periculoase. De aceea mulți oameni presupun faptul că vârsta tânără îi protejează pe copii de impactul traumatic. Cercetările au stabilit că cei mici pot fi afectați de evenimente care amenință siguranța lor sau a părinților lor. Aceste traume pot fi rezultatul violenței intenționate – cum ar fi abuzul fizic sau sexual al copilului sau violența în familie. Sau pot fi rezultatul dezastrelor naturale, al accidentelor sau al războiului. De asemenea, copiii mici pot prezenta stres traumatic ca răspuns la procedurile medicale dureroase sau la pierderea bruscă a unui părinte / îngrijitor (https://www.nctsn.org/what-is-child-trauma/trauma-types/early-childhood-trauma).
Traumele pot apărea oricând pe parcursul vieții, putând fi cauzate de abuzuri, evenimente catastrofice sau situații extreme. DSM-5 stabilește o nouă secțiune pentru tulburările legate de traume și stresori. Acestea includ: PTSD, tulburare de stres acut, tulburări de ajustare și tulburare de atașament reactivă.
Cum reacționăm la traume?
După cum știm, persoanele pot reacționa diferit la același eveniment. Nu evenimentele în sine sunt importante, ci modul în care fiecare persoană experimentează și organizează intern efectele acestor evenimente. Ceea ce pentru mine poate fi o traumă, pentru altă persoană poate fi doar un motiv de stres.
Kathleen Nader descrie sentimentul de vinovăție apărut după evenimentele traumatice. Ea spune că vina este un răspuns obișnuit care urmează pierderii sau experiențelor. Încrederea în sine, generozitatea, resursele sau așteptările pot fi alterate sau pierdute.
Vina poate intensifica sau complica traume sau reacții de durere. De asemenea, poate duce la lipsa de speranță, depresie și alte probleme cum ar fi auto-vătămarea, sentimentele suicidare și abuzul de substanțe.
Vina nerezolvată poate duce la o multitudine de probleme incluzând dificultăți de sănătate mintală, răspunsuri negative din partea altora și relații întrerupte. Vina ne poate imobiliza. Poate împiedica sau preveni bunăstarea, recuperarea traumelor, o progresie normală prin viață, acțiuni productive și relații pozitive.
Froma Walsh prezintă și reversul monedei, creșterile pozitive ce pot apărea în urma unei traume. Ea spune că majoritatea persoanelor sunt rezistente în coping și adaptare, revenindu-și în câteva luni și nu suferă perturbări pe termen lung. Mai mult, afirmă că suferința și lupta de a se recupera în urma unei experiențe traumatice duc adesea la o transformare remarcabilă și la o creștere pozitivă.
Ce efecte pot avea traumele?
Memoria traumei rămâne păstrată în întregul corp sau în anumite părți ale acestuia, iar experiențele traumatice sunt filtrul prin care trec toate experiențele din viitor. Traumele ne pot afecta fizic, emoțional, cognitiv, comportamental și relațional (Facing our cumulative developmental trauma – L. Hedges)
Din păcate efectele pot fi și mult mai grave în anumite cazuri, experiențele traumatice având adesea un efect psihologic de durată, impactul fiind substanțial și cronic. Reacțiile la traume variază de la simptome ușoare și temporare la tulburări severe și pe termen lung, cum ar fi pauze psihotice (tulburare de gândire, distorsiune a realității), tulburări afective (depresie clinică, fobii, anxietăți, atacuri de panică), disfuncții fiziologice (dureri, afecțiuni, plângeri fizice multiple) și schimbări de comportament și personalitate (dependență, agresiune sau comportament obsesiv-compulsiv, tulburare de personalitate borderline, tendințe evitante, dependente și paranoide).
Ce putem face?
În cazul traumelor, terapia este obligatorie, iar în cazurile mai grave, cu simptome severe, este necesar și tratament medicamentos. Vindecarea emoțională va fi posibilă atunci când conștientizăm sentimentele, când le recunoaștem și le confruntăm. Suportul social, evitarea izolării, timpul petrecut cu prietenii sau cu activități care ne fac plăcere, descoperirea abilităților de supraviețuire, de forță, de rezistență, mecanismele pozitive de coping, trecerea de la victimă la supraviețuitor prin restructurarea semnificației povestirii traumatice, sunt de asemenea elemente importante în acest proces.
Ai nevoie să vorbești cu cineva?
Intră în contact cu un psihoterapeut, pregătit să fie alături de tine!